Sigla naţională “ae”, specifică produselor
ecologice, alături de sigla comunitară sunt folosite pentru a completa
etichetarea, în scopul identificării de către consumatori a produselor obţinute
în conformitate cu metodele de producţie ecologică.
Aplicarea logo-ului UE pe produsele alimentare
preambalate este obligatorie începând cu dată de 1 iulie 2010. Utilizarea
acestuia rămâne opţională pentru produsele importante. Folosirea logoului comunitar UE
trebuie să fie însoţită de indicarea locului de producere al materiilor prime
agricole. Acestă indicaţie poate fi de forma “UE”, “non-UE” sau/şi numele
statului membru UE sau din afara UE, unde au fost obţinute produsul sau
materiile prime ale acestuia. Logoul comunitar oferă recunoşterea produselor
certificate ecologic din Uniunea Europeană.
Acest regim de
etichetare are scopul de vă asigura pe dumneavoastră şi pe alţi consumatori din
Statele Membre ale Uniunii Europene,de natura ecologică a produselor pe care le
cumpăraţi. Sigla UE este creată pentru a mări gradul de recunoaştere al
produselor ecologice în rândul consumatorilor şi acţionează la fel ca şi
siglele naţionale pe care le puteţi observa pe produsele din ţara
dumneavoastră.
Scurtă descriere şi legaturi
utile pentru noua legislaţie comunitară şi naţională a agriculturii ecologice:
ü
Regulamentul (CE)
nr. 834/2007 al Consiliului din 28 iunie 2007 privind producţia ecologică şi
etichetarea produselor ecologice şi de abrogare a Regulamentului ((CEE) nr.
2092/91 care a fost modificat de la acea dată prin:
ü
Regulamentul (CE) nr. 967/2008 al consiliului din 29 septembrie 2008, de la modificare a
Regulamentul (CE) nr. 834/2007 privid producţia ecologică şi etichetarea
produselor ecologice.
Pe durata întregului lanţ de
obţinere a unui produs ecologic, operatorii trebuie să respecte permanent
regulile stabilite în legislaţia comunitară şi naţională. Ei trebuie să-şi
supună activitatea unor vizite de inspecţie, realizate de organisme de
inspecţie şi certificare, în scopul controlului conformităţii cu prevederile legislaţiei în vigoare privind
producţia ecologică.
În România, controlul şi
certificarea produseor ecologice este asigurat în prezent de organisme
de inspecţie şi certificare private. Acestea sunt aprobate de Ministerul
Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale (MADR). Pe baza
criteriilor de independenţă, imparţialitatea şi competenţă stabilite în Ordinul
nr. 65/2010 pentru aprobarea Regulilor privind organizarea sistemului de
inspecţie şi certificare, de aprobare a organismelor de inspecţie, certificare
şi de supraveghere a activităţii organismelor de control. Aprobarea de către
MADR a organismelor de inspecţie şi certificare este precedată, în mod
obligatoriu de acreditarea acestora, în conformitate cu norma Europeană EN ISO
4501: 1998, emisă de un organism abilitat în acest scop.
În urma controalelor efectuate de
organismele de inspecţie şi certificare, operatorii care au respectat regulile
de producţie vor primi certificatul de produs ecologic şi îşi vor putea
eticheta produsele cu menţiunea “ecologic”.
Pe eticheta aplicată unui produs ecologic sunt obligatorii următoarele
menţiuni: referire la producţia ecologică, siglele, numele şi codul organisului
de inspecţie şi certificare care a efectuat inspecţia şi a eliberat
certificatul de produs ecologic.
Date şi statistici
Agricultura ecologică este practicată
în peste 120 de ţări suprafaţă cultivată în acest sistem apropiindu-se de 31
milione ha.
Australia, la pachet cu
Noua Zeelandă şi cu statele din Oceania, este cel mai bio “continent” după
întinderea suprafeţelor cultivate: peste 11,8 milioane de hectare, potrivit
raportului “Lumea agriculturii organice, statistici şi trenduri”, ediţia
2007 realizat de două instituţii internaţionale de renume: IFOAM
şi FIBL. Cea mai mare parte a acestei suprafeţe este acoperită de
păşuni. Dintre culturile agricole, cele mai răspândite sunt cerealele, legumele
şi livezile. Pe locul doi în top vine Europa, cu peste 6,9 milioane de hectare
cultivate în sistem bio. “Medalia de bronz” este deţinută de America Latină,
unde suprafaţa organică certificată este de circa 5,8 milioane de hectare. De
la boabe de cafea şi banane din America Centrală la zahăr din
Paraguai şi cereale şi carne din Argentina,
roadele agriculturii organice din această parte a lumii pleacă la export.
Asia etalează o suprafaţă
eco de circa 2,9 milioane de hectare, în timp ce America de Nord este pe penultimul loc în topul
bio-continentelor, cu 2,2 milioane de hectare. Febra bio a atins şi continentul african, unul
dintre motoarele dezvoltării acestui tip de agricultură aici fiind cererea tot
mai mare de produse eco din ţările industrializate. La ora actuală sunt circa
900.000 de hectare certificate pe continentul negru.
Australia (plus Oceania) deţine 39% din
terenurile organice din lume, Europa 23%, America Latină 19%, Asia 9%, America de Nord 7% şi Africa 3%. Acesta este
clasamentul pe continente. Dar care sunt cele mai bio ţări din lume, după
suprafaţa cultivată? Cum este şi firesc, pe primul loc în acest top se află Australia. Numărul 2 la nivel mondial este Argentina (3,1 milioane de hectare), urmată de
China (2,3 milioane de hectare). Creşterea accentuată a suprafeţelor organice,
înregistrată în Statele Unite în ultima perioadă – circa 30% anual – au săltat
această ţară pe locul 4 în topul ţărilor bio la nivel mondial (1,6 milioane de
hectare). Pe
5 vine Italia, ţara cu cele mai extinse terenuri cultivate ecologic din Europa
– 1,1 milioane de hectare. Ţările din top 10 au împreună 23,7 milioane de
hectare bio, ceea ce reprezintă peste trei sferturi din terenul organic la
nivel mondial.
Italia este numărul 1 la
nivel mondial la producţia de citrice organice, Mexicul este cel mai mare
producător de cafea bio, iar Republica Dominicană este un producător major de
cacao. Italia
se numără printre liderii mondiali la producţia de struguri organici – alături
de Spania şi Franţa – şi la cea de măsline bio – împreună cu Spania şi Tunisia.
Ing. Prot. Mediului Albert Felecan Sorina
şi Ing. Prot. Mediului Voevod
Mihai
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu