Sunt provocate de unele specii de paraziţi, organisme ce trăiesc temporar
sau permanent pe corpul acestora. Paraziţii se hrănesc atât cu hrana acestora cât
şi cu sângele lor, acest lucru ducând la pierderi majore economice. Aceste boli
sunt clasificate în endoparazitoze şi ectoparazitoze. (N, BRAULOZA, VARAOOZA,
SENOTAINOZA, şi TRIUNGHIULOZA). Endoparazitozele (Nosemoza, Ambioza, Acarioza)
vor fi descrise în acest număr iar ectoparazitozele (Brauloza, Varaooza, Senotainoza
şi Triunghiuloza) în numărul din luna iunie.
Nosemoza. Boală de
invazie a albinelor adulte, foarte răspândită, evoluează în general sub formă
cronică dar şi sub forma acută cu manifestări puternice. Debutul acestei boli
are loc la sfârşitul toamnei-începutul primăverii, afectând în special
familiile iernate necorespunzător. Acţiunea parazitului mai este favorizata şi
de culesul de nectar şi polen, pe timp nefavorabil. Agentul patogen se numeşte
NOSEMA APIS, localizarea lui are loc în peretele intestinal împiedicând astfel
digestia şi asimilarea hranei.
Contaminarea se face pe cale orală prin consumul de apă sau hrană
infestată, transmiterea ei realizându-se prin roirea familiilor bolnave de
nosemoză, contactul direct dintre matca şi albinele ce o îngrijesc, polen,
miere, faguri contaminaţi, furt, trântori şi nu în ultimul rând inventar.
Simptomatologie. În faza latentă
boala nu se remarcă în mod deosebit, manifestările fiind şterse. Familiile cu
aceasta formă se dezvoltă mai încet, prezintă pete mici de diaree iar
mortalitatea este crescuta. În schimb în faza acuta manifestările sunt
pregnante, familiile au o activitate redusă, şi se depopulează cu toate ca
puietul este sănătos. Albinele bolnave prezintă diaree de culoare
brun-deschisa, abdomenul este umflat, îşi pierd capacitatea de zbor, tremură,
se târăsc în fata urdinişului, paralizează, după care mor în masă. Cadavrele au
picioarele adunate sub torace şi aripile întinse. Pereţii stupului, podişorul,
fagurii, obiectele din jurul stupului sunt acoperite cu jeturi de diaree.
Spre deosebire de albine, de
remarcat este faptul ca mătcile nu prezintă diaree, ci din contră, sunt cu atât
mai constipate cu cat gradul de infestare este mai mare. La început acestea sunt
agitate, apoi devin apatice, nu mai depun ouă şi nu se mai hrănesc, totul
terminându-se prin moarte. De reţinut, la albinele infestate, se poate executa
examinarea cu ochiul liber a intestinului extras cu mâna după îndepărtarea
capului. Se va observa îngroşarea intestinului, culoarea mata-albicioasă, iar
striaţiunile transversale nu se mai observă. Cum aceste simptome sunt
caracteristice şi altor boli, diagnosticul se va stabili doar pe baza
examenului de laborator. Se va face un preparat, va fi examinat la microscop şi
se vor evidenţia sporii de nosemoză.
Tratamentul medicamentos va fi
asociat cu masuri de ordin igienic şi biologic. Fumagilina este un antibiotic
ce dă rezultate bune în aceasta parazitoză, denumirea comercială fiind de
Fumidil B, medicament ce se prezintă în flacoane a 25 g substanţă totala din
care doar 0.5 g substanţă activă. Conţinutul acestui flacon tratează 5 familii
de albine, administrându-se în şerbet, sirop sau pastă de zahăr. La noi în ţară
tratamentul se mai realizează şi cu protofil, produs ce prin substanţele conţinute
împiedică realizarea ciclului biologic evolutiv al lui Nosema apis. Se
administrează 17 ml la litru de sirop, sau 3 ml într-un kg de pastă. Important!
Când parazitoza este diagnosticată cu certitudine, măsurile se vor aplica
riguros. Fagurii de rezervă se vor dezinfecta cu vapori de acid acetic glacial
sau formol, cadavrele albinelor atât din faţa urdinişului cât şi de pe fundul
stupului se vor arde, iar în stupină vom încerca să păstram pe cât posibil
familii puternice, bine dezvoltate, cu instinct slab de roire.
Ambioza. Endoparazitoza ce apare la sfârşitul iernii şi
începutul primăverii, provocată de Malphigamoeba mellifica, parazit ce se
localizeaza în epiteliul tubilor Malpighi şi în intestinul mijlociu al
albinelor. Contaminarea se face prin consum de hrană infestată. Condiţiile
nefavorabile de iernare, temperatura
scazută şi umiditatea excesiva a mediului extern, calitatea necorespunzătoare a
hranei, sunt factori favorizanţi.
Simptomele bolii nu sunt tipice, dar familiile afectate emană un miros
neplăcut la deschiderea stupului. Albinele bolnave prezintă abdomenul mărit,
diaree sub forma de jet, tremurături ale aripilor şi alte tulburări nervoase.
Diagnosticul se pune pe baza semnelor clinice, alături de examenul de
laborator. Tratamentul nu este încă bine precizat din păcate, el reducându-se în
principal la masurile de profilaxie, mai exact cele descrise în cadrul
Nosemozei.
Acarioza. Endoparazitoză
ce apare în general în a doua jumătate a iernii, determinata de acarianul
Acarapis woodi, parazit cu dimensiuni microscopice. Contaminarea se realizează
prin albine hoaţe, trântori, mătci şi roiuri infestate.
Simptomatologie. Albinele îşi pierd
capacitatea de zbor datorită abdomenului dilatat, corpul prezintă tremurături,
aripile sunt dilatate şi mişcate dezordonat, ajungând în faza de a nu se putea întoarce
în stup, mai exact cad în faţa urdinişului unde se târăsc. Având localizarea în
prima pereche de trahei toracice, microscopic se va observa culoarea neagra a
acesteia, acest lucru ajutând la punerea unui diagnostic corect şi rapid.
Tratamentul se va realiza cu
substanţe chimice volatile sau fumigene, impregnate în benzi de hârtie de
filtru, cu condiţia ca aceste substanţe să omoare acarienii fără să afecteze
albinele, puietul, mierea sau păstura. Folbexul este unul dintre cele mai
eficiente produse acaricide netoxice, făşia de hârtie impregnată cu substanţă
acaricidă se va introduce printr-un orificiu făcut în podişor, sau între 2 rame
distanţate din mijlocul cuibului, după ce în prealabil urdinişul a fost închis.
Stupul se va ţine închis o oră, tratamentul repetându-se de 8 ori la interval
de 7 zile. Măsura de prevenire în aceasta endoparazitoză, din păcate nu exista
ca şi în celelalte endoparazitoze, doar distrugerea familiilor bolnave în
momentul apariţiei bolii este cea mai rentabilă, şi tratarea familiilor sănătoase.
Medic
Veterinar Elena Mornea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu