1. Importanţă, biologie, ecologie
1.1. Importanţă
Din 100 kg boabe se pot
obţine: 77 kg făină, 63 kg amidon, 44 l alcool, 71 kg de glucoză, 1-3 l ulei, 3,5
kg turte
Întreaga plantă se poate
utiliza ca furaj sau în industria celulozei, la fabricarea panourilor
aglomerate, pt. obţinerea unor combustibili (metanol, etanol), sau se
însilozează în faza de lapte-ceară a boabelor.
1.2. Compoziţia chimică a
bobului
► Glucidele - cca. 71 %
din masa bobului (din care amidon 61%)
► Proteinele - cca. 10 %
► Lipidele - cca. 4 % (în
proporţie mai mare în embrion)
► Substanţele minerale -
cca. 1,5 %
► Vitamine din complexul
B (B1, B2), A, E şi vitamina PP
1.3. Răspândire
Pe plan mondial, în 2006, suprafaţa cultivată cu
porumb a fost de 144 mil. ha. Cele mai întinse suprafeţe cu porumb sunt în SUA,
China, Brazilia, India, Mexic etc.
Producţia medie mondială
este de 2–6 t/ha.
În România, în 2005, se
cultivă porumb pe cca. 2,6 mil. ha, cu o producţie medie de cca. 3,9 t/ha.
1.4. Sistematică. Hibrizi
Sistematică
Porumbul (Zea mays)
aparţine: familiei Poaceae (Gramineae), tribul Maydeae, genului Zea.
Varietăţile de porumb se
deosebesc după culoarea boabelor şi culoarea paleelor.
Convarietăţi şi varietăţi de porumb
Convarietăţi de Zea mays
Indurata
Dentiformis
Aorista
Rugosa
Amylacea
Amyleosaccharata
Ceratina
Tunicata
1.4. Sistematică. Originea porumbului
Există 2 centre de
formare a porumbului în America:
- la nord de ecuator
(unde predomină formele centrului secundar Mexic-Guatemala) şi
- la sud de ecuator (predomină formele centrului primar
Peru-Bolivia).
În Europa, porumbul a fost adus la prima expediţie a lui
Cristofor Columb, fiind cultivat prima data în Spania şi Italia. În România,
porumbul se cultivă din secolul al 17-lea.
1.4. Sistematică. Hibrizi cultivaţi
După modul de obţinere,
hibrizii pot fi:
- simplii (H.S.) între 2 linii
consangvinizate;
- dublii (H.D.)
între 2 hibrizi simplii;
- triliniari (H.T.) între un hibrid simplu şi
o linie consangvinizată.
Hibrizii cultivaţi în România, necesită între
110-155 zile, între răsărire – maturarea boabelor.
Clasificarea hibrizilor
în funcţie de perioada de vegetaţie, cuprinde 9 grupe FAO, din care prezentăm
5.
Fiecare cultivator este
bine să folosească 3-4 hibrizi diferiţi ca perioadă de vegetaţie, care ajung la
maturitate în zonă.
Lista hibrizilor de
porumb creaţi la SCDA Turda (2008)
Hibrizi timpurii (800 -
1200°C):
grupa FAO
- 100-200: Turda 145
(HS), Turda 165 (HT), Turda 167 (HT), Turda SU 181(HS);
- 200-300: Turda
200(HD), Turda 201(HD), Turda Mold
188(HT), Turda Super(HT), Turda SU 182(HS);
Hibrizi mijlocii
(1200-1400°C):
grupa FAO
- 300-400: Turda
Favorit(HS), Turda SU 210(HS), Turda Star (HT)
1.5. Particularităţi biologice
Rădăcina. Porumbul are o
rădăcină embrionară şi 3-7 rădăcini seminale care pornesc din mezocotilul
embrionului.
Din fiecare nod subteran
al tulpinii se formează 8-20 de rădăcini adventive permanente.
Din nodurile supraterestre, se pot forma rădăcini
adventive cu dublu rol: de ancorare şi absorbţie. Sistemului radicular la
porumb poate ajunge până la o adâncime de 2,5 m, iar lateral, de 60–75 cm.
Rădăcini la porumb→
Tulpina este formată din
7-21 internoduri pline cu măduvă frecvent de 1,5-2 m, crescând odată cu
perioada de vegetaţie. Din nodurile bazale se formează lăstari denumiţi copili.
Frunzele au limbul lung de 50-80 cm, lat de 4-12 cm. Hibrizii cu poziţia
aproape erectă a frunzelor pe tulpină suportă densităţi mari, înmagazinează mai
bine energia solară şi asigură producţii superioare faţă de hibrizii cu frunze
orizontale. Celulele buliforme, situate partea superioară a limbului, determină
răsucirea limbului spre interior în condiţii de secetă, mărind rezistenţa la
secetă.
Porumbul este o plantă
unisexuat-monoică:
- florile mascule sunt
grupate într-o inflorescenţă terminală de tip panicul care apare înaintea
inflorescenţei femele (protandrie),
- florile femele în
inflorescenţe de tip spadix, situate la subsuoara frunzelor.
Polenizarea este alogamă,
anemofilă, grăunciorii de polen putând fi purtaţi de vânt până la 1 km
distanţă.
Fructul este o cariopsă,
având MMB între 501.100 g (frecvent 200-400 g), iar MH este de 72-88 kg.
1.6. Cerinţele faţă de climă şi sol
Cerinţele faţă de
temperatură
- germinează la 8-10 °C
- îngheţurile târzii după răsărire de –4°
C ce se menţine 2-4 ore distruge plantele.
- până la apariţia paniculului,
temperatura medie lunară trebuie să fie de minimum 16-18°C
- în fazele înflorire-fecundare, porumbul
necesită o temperatură medie de 22-23°C
- în perioada de formare şi de coacere a
bobului, temperatura minimă este de 17-18°C
- sub 10°C (pragul biologic termic al
porumbului) are loc îngălbenirea plantelor şi încetarea creşterii
Cerinţele faţă de
umiditate
- consumului specific redus (233-445)
- perioada critică - apariţiei paniculelor
- maturitatea în lapte, când consumul de apă se ridică la 70-75 % din total
- în perioada umplerii boabelor seceta provoacă
şiştăvirea
Cerinţele faţă de lumină
- porumbul, fiind plantă de zi scurtă,
Cerinţele faţă de sol
- pretinde soluri lutoase şi
luto-nisipoase,
- bogate în humus
- pH = 6,5 - 7,5
-
cele mai bune condiţii de vegetaţie sunt oferite de solurile: aluvionare,
cernoziomuri şi brun-roşcate de pădure.
1.7. Zone ecologice
În funcţie de potenţialul
termic s-au stabilit în ţara noastră 3 zone: Zona I cuprinde arealul în
care suma temperaturilor biologic active este de 1.400–1.600 °C. (hibrizi:
târzii 75%, mijlocii 20% şi timpurii 5%)
Zona a II-a de cultură
cuprinde suprafeţele cu resurse termice cuprinse între 1.200–1.400 °C.
(hibrizi: mijlocii 50%, timpurii 36%, târzii 14%)
Zona a III-a de
favorabilitate are în vedere suprafeţele cu suma temperaturilor biologic active
de 800-1.200 °C. (hibrizi: timpurii 74% şi mijlocii 26%)
2. Tehnologia de cultivare a porumbului 2.1.
Rotaţia
Faţă de planta premergătoare,
porumbul este mai puţin pretenţios. Cele mai ridicate producţii se obţin după
leguminoase, urmate de cereale păioase de toamnă, inul, cânepa, cartoful,
sfecla şi floarea-soarelui. Rotaţia grâu-porumb este obligatorie, din cauza
ponderii de cca. 60 % a celor 2 culturi. Nu este indicată cultivarea porumbului
mai mult de 2-3 ani pe acelaşi teren
2.2. Fertilizarea
Consumul specific pentru
1000 kg boabe: 18–28 kg N, 8-14 kg P2O5 şi 23–36 kg K2O.
Azotul se administrează
în doze de 90-180 kg/ha.
Fosforul între 40-120
kg/ha.
Potasiul în doză de
40-120 kg K2O /ha.
Gunoiul de grajd
aplicat în doză de 20-40 t/ha o dată la 4-5 ani .
2.3. Lucrările solului
Arătura de bază - la
25-30 cm, cu plugul în agregat cu grapa stelată. Patul germinativ este corespunzător
atunci când solul, pe adâncimea de 3-6 cm este mărunţit şi zvântat. Semănat
fals. Pregătirea patului germinativ în preziua semănatului. Înainte de semănat
se administrează produsul EMA (conţine microorganisme) care trebuie încorporat
imediat. Utilizarea combinatorului este recomandabilă şi după lucrarea cu grapa
cu discuri.
2.4. Sămânţa şi semănatul
Pentru întreaga suprafaţă
cultivată cu porumb la noi în ţară se foloseşte numai sămânţă hibridă (HD, HS,
HT) în F1
Se foloseşte sămânţă care
aparţine hibridului zonat, cu:
- puritatea min. 98 %,
- facultatea germinativă
min. 90 %
- MMB specific
hibridului.
Tratament la sămânţă cu
Biomit plussz (1litru produs în 20 litri apă) este utilizat la tratamentul
seminţei şi ca îngrăşământ foliar.
Porumbul se seamănă
atunci când, temperatura în sol la 10 cm este de 8-10 °C şi vremea este în curs
de încălzire.
Calendaristic între: 1-20
aprilie în zona de câmpie, 15-30 aprilie în celelalte zone.
Densitatea reprezintă un
factor important în realizarea unor recolte mari. Se are în vedere
caracteristicile hibridului: înălţimea plantelor, numărul şi lungimea
frunzelor, rezistenţa la frângere şi cădere. Influenţa densităţii plantelor
asupra mărimii ştiuleţilor de porumb şi a producţiei de boabe la hectar.
Porumbul se însămânţează
cu semănători de precizie tip SPC.
Cantitatea de sămânţă la
hectar este între 15-25 kg.
Distanţa între rânduri este de 70 cm.
Adâncimea de semănat este
între 5-8 cm.
Lan de porumb la maturitate→
2.5. Lucrările de îngrijire
Combaterea buruienilor se
poate realiza pe cale mecanică şi manuală :
- lucrarea cu sapa
rotativă, când porumbul are 3-5 frunze;
- prima praşilă mecanică
între rânduri după 10 zile de la răsărire, la adâncimea de 8-12 cm (viteza 4
km/h);
- praşila a doua se
execută după 10-14 zile, la adâncimea de 7-8 cm (8-10 km/h);
- praşila a treia după
15-20 de zile de la a doua, la adâncimea de 5-6 cm (viteza 10-12 km/h).
Praşilele mecanice
trebuie să fie urmate de praşile
manuale.
Porumbul este mai puţin atacat de boli, cea mai importantă fiind fuzarioza
(Fusarium sp.).
Combaterea ei se face
preventiv prin
- însămânţarea în cadrul
epocii optime,
- întreruperea rotaţiei
grâu-porumb şi a culturii repetate de porumb,
- evitarea fertilizării unilaterale
şi excesive cu azot şi a desimilor prea mari,
- cultivarea de hibrizi
rezistenţi etc.
Dintre dăunători, pagube
mai mari provoacă răţişoara (Tanymecus dilaticolis) şi viermii sârmă (Agriotes
sp.). Pentru prevenirea atacului se recomandă:
- metodelor preventive
(distrugerea samulastrei, rotaţia culturilor, cultivarea de soiuri rezistente)
- metodelor curative
(tratament la samanţă, capcane cu feromoni, sau insecticide pe bază de piretru
în timpul vegetaţiei culturii)
Irigarea. Sunt necesare
2-4 udări la intervale de 12-14 zile, cu o normă de udare de 700-800 m3/ha pe
solurile cu o bună permeabilitate din sudul ţării şi 500 m3/ha pe cele mai
puţin permeabile sau în zona de silvostepă.
2.6. Recoltarea
Recoltarea mecanizată a
porumbului sub forma de ştiuleţi. Dintre combinele fabricate în ţară menţionăm:
combina autopropulsată C6P şi combina tractată C3P. Recoltarea mecanizată sub
formă de boabe. Se începe când umiditatea acestora scade sub 25 % cu combina
C-12 echipată cu culegătorul de ştiuleţi. Boabele recoltate trebuie aduse la
umiditatea de păstrare (14 %). Producţia medie în România de cca. 3 t/ha.
Ing. Prot. Mediului Albert Felecan
Sorina şi Ing. Prot. Mediului Voevod Mihai
